"Daca e o greseala sa le iubesti, e una dintre cele mai mici sa le plangi. Il plangeti pe orbul care nu a vazut niciodata lumina zilei, pe surdul care nu a auzit niciodata acordurile naturii, pe mutul care nu a putut niciodata sa dea glas sufletului sau, dar sub un fals pretext de pudoare , nu vreti sa plangeti aceasta oribire a inimii, aceasta surditate a sufletului, aceasta mutenie a constiintei care o innebunesc pe nenorocita amarata si care o fac, in ciuda vointei ei, incapabila sa vada binele, sa auda glasul Domnului si sa vorbeasca limba pura a dragostei si a credintei." - Alexandre Dumas - fiul.
ah...cum se potriv citatele astea,si cum vin exact in mom potrivit:D
ReplyDeleteDe cand tot zic ca citesc si eu cartea asta...intotdeauna ramane rabdatoare la coada :) Impresionata sa iti gasesc blogul dupa atata timp... :) (Evelina)
ReplyDelete:D e buna cartea si as citi-o de fiecare data as avea timp;;) mai am cateva pe lista dar nu prea am timp sa scriu post-uri despre ele!!dara urmeaza;;)
ReplyDelete