Da...stiu nu e chiar miez de noapte, dar pare ca este!Nu stiu cati mai cititi blog-ul, sau daca il cititi, si nu stiu cand o sa mai am timp sa scriu...caci voi pleca[detalii despre asta cand voi stii totul cu exactitate], dar mi-as dori sa stiu ca mai trageti un ochi pe aici cat nu voi prin preajma. Curand am trecut prin niste chestii nu prea frumoase, but never mind! I`ll get over it. Titlul este inspirat dintr-o melodie nu prea cunoscuta de multi...si mare pacat! Simt ca am luat decizii prea mari pentru mine, uneori ma simt multumita, alteori slabita si nesigura...kind of confusing! Oare iti mai pasa, oare iti mai amintesti? Intrebari, versuri care se potrivesc uneori asa de bine cu viata mea! Numai stiu sa traiesc oare? Iar ma izolez, iar ma departez, iar ma simt straina...Nu-mi pasa de multe lucruri, dar acum parca am devenit iar ca inainte. Am realizat de curand ca nu e asa usor sa ajungi unde vrei si ca fara sacrificii este aproape imposibil. De ce intotdeauna cand avem o realizare mare si avem ceea ce ne doream si la care visam trebuie sa fie umbrite de o chestie dureroasa, de o renuntare la ceva...o despartire, o moarte, o deziluzie, zile triste pline de frig, pline de ganduri si de taceri apasatoare! Lucruri la care nu te astepti, te trezesti intr-o dimineata si dispar efectiv persoane, te gandesti ca e o lectie, ca este cazul sa traiesti cum trebuie, cum iti doresti, si sa profiti..si intotdeauna nu avem curajul, tinem minte lectia cateva zile, apoi ne intoarcem la viata...la ce aveam,dam importanta iar lucrurilor care aparent nu conteaza. De as avea puterea necesara sa traiesc chiar cum trebuie, chiar sa nu imi pese de parerea altora, sa evadez asa cum de multe ori vedem intr-un film sau citim intr-o carte...sa avem curajul sa spunem NU sau DA. Sa ne acceptam dorintele asa cum sunt .. si sa nu dam la o parte cand avem ocazia sa le realizam. Prea multe ganduri, nu pot sa mai scriu, prea multe dau navala in mintea mea...so...chill. Listen music, yep, that`s the cure for me tonight...Hope you`ll join me. Recomand Vescan.
cute;))
ReplyDelete;;)
ReplyDeleteasa este....sunt total de acord cu tine...ne dorim lucruri mari...visam cateodata la ele si o viata intreaga...ne luptam pt ele cu propria viata...si pt ce?ca atunci cand in sf se realizeaza ne dam seama ca nu erau atat de importante incat sa tb sa renunti la altceva...care intre timp a devenit mult mai important...asa e viata...niciodata nu realizam valoarea lucrurilor sau persoanelor de langa noi decat dupa ce dispar...:(pacat...sper ca acolo unde ai sa pleci sa ramai la fel mereu!si sa iti fie din ce in ce mai bn!iti doresc din tot sufletul si te rog sa nu mai fii trista nicio clipa!nimeni si nimic nu merita sa iti rapeasca zambetul de pe buze!fii optimista si totul va fi foarte bine!atunci cand te vei intoarce toti care te iuebsc cu adevarat te vor astepta cu bratele deschise!>:D<(eu voi fi prima)
ReplyDeletestiu...>:D<
ReplyDelete